Music Review | Works of Max Richter

Profile

Max Richter is the representative musician, the leading figure and the pioneer of today’s Post-classical music and the Contemporary Classical scenes. He is German born, British composer, multi-instrumentalist and music producer. He is active from the middle of 90’s, produced and performed various genres and types of music such as studio recording albums, experimental performances, ballet, and many cinema scores and music for television. And a member of the six pianist group, the repertory of the group is Contemporary Classic and Minimal Music, “Piano Circus”.

His characteristics is mixture of the orthodox Classical Music and its way of composition and instruments, and electronic and computer technologies. Especially the string composition with synthesizer pads and sequences, and electronic noises.

Already his compositions were played as “Classical Music” by some pianists.

Solo Albums

The Blue Notebooks (130701, 2004 / Deutsche Grammophon, 2014)

“The Blue Notebooks” is the second album of Max Richter released in 2004 and the theme is a protest for 2003 invasion of Iraq and a meditation for violence and war. This album features the readings of “The Blue Octavo Notebooks” by Franz Kafka, “Hymn of the Pearl” and “Unattainable Earth” by Czesław Miłosz.

“On the Nature of Daylight” is a minimal and significant string quartet song with no apparent melody. This song might be the main song of this album, I think one of best compositions of Mac Richter.

“Shadow Journal” begins with type writer noises, a reading and pad arpeggio. A violin slo, electronic noises, piano arpeggio, strings and a timpani follows. A beautiful and mysterious song.

“Organum” is atmospheric track is consist of highly modulated synthesizer pad(s) and a piano, and a very high tone and keen synthesiser pad play a lead part.

“The Trees” is mysterious and malancholic song by piano arpeggios and strings passages. The plays gradually become passionate.

“Horizon Variations”, “Vladimir Blues”, “Written on the Sky” and “A Catalogue of Afternoons” is good short piano solo pieces.

Song from Before (FatCat Records, 2006 / Deutsche Grammophon, 2014)

“Song from Before” is a Post-classical album of Max Richter. The feature of this album is combinations of Classical instruments string ensemble and piano, and electronics technologies and synthesisers. Some songs contains readings of quotations of novels of Haruki Murakami, are red by Robert Wyatt.

“Flowers for You” is a simple pathetic and significant composition, which is consist of strings, synthesizer pads and electronic noises.

“Harmonium” features a synth pad and its reflections with glockenspiel phrases like Ambient music.

“Autumn Music” is a piano quintet elegant and melancholic composition. A piano solely plays arpeggio backings. Strings play melodies and they cross.

“Sunlight” is a pathetic also passionate strings quintet song.

“Autumn Music 2”, like the “1”, is a piano solo elegant and melancholic composition.

“From the Rue Vilin” and “Leo” are short beautiful arpeggio based minimal piano pieces.

infra (2010, Deutsche Grammophon)

“infra” by Max Richter is a Post-classical and Electronica, contains various types and tastes of tracks. An experimental also orthodox and classical album it also includes elements of Ambient, Minimal Music and Noise Music.

Main instruments are string ensemble(s), a piano and synthesizers. Almost tracks are highly modulated by effects and are attached electronic and environmental noises. It’s a unique mixture of Classical Music and experimental sound.

“infra 1” is a atmospheric song like Ambient of synthesizer pads, environmental noises and strings.

“journey 1” is a song of piano arpeggios and electronic noises.

“Infra 2”, on the recording, a synthesizer pad arpeggio and string instruments crosses.

“journey 4” is an impressive apathetic minimal string emsenble song.

“journey 5” is a minimal strings song like Phillip Glass, but the later part strings sound is distorted and overloaded by effects.

“infra 8” is an impressive grandiose and solitary strings ensemble composition.

SLEEP: Tranquility Base (2023, Deutsche Grammophon)

“SLEEP: Tranquility Base” by Max Richter is a music for sleeping, and an album of Post-classical style variations.

Classical or Celtic Folk tastes theme and phrases are played by the method of Minimal Music. Richter must play an organ and synthesizer(s), many guests play string instruments, sequences pads and bases of synthesizers, and an electric base, a female singer sings vocalises.

Between each track there are no interval. I can’t listen the divides while listening. Each part inset by fade in slowly and come out by fade out slowly.

A very unique, impressive, calm, Classical and modern, Post-classical work. I associated this album with works of Steve Reich, Mike Oldfield and Tangerine Dream.

Resources & Links

Max Richter Official Website

Deutsche Grammophon – Max Richter

Decca Publishing – Max Richter

Max Richter – Wise Music Classical

Wikipedia (EN)

AllMusic

Discogs

Rate Your Music

Pitchfork

Facebook Page

X (former Twitter)

Instagram

Max Richter – Sleep

Max Richter | The New Four Seasons

List of All Music Reviews
Post-classical, New Age, Ambient, Minimal Music, Electronica
(English, Deutsch, Français, Español, Italiano)

Jean-Michel Serres Apfel Café Music QR Codes Center English 2024.

Summary | To Read The City and Its Uncertain Walls by 7 Viewpoints in the June 2023 Issue of Shincho

(2/7)

“Is It a "Culmination" or "Reproduction"?” by Satochi Ogawa

Speaking of the Japanese novelists who were influenced by European literature and who repeatedly take the same motif(-ves) or theme, we come to our minds, Kenzaburo Oe and Haruki Murakami. I remembered “the later years' style” of Kenzaburo Oe when I read The City and Its Uncertain Walls.

This novel is full of frequently appeared motives of Murakami. At first, I thought it is a “culmination of the career of Murakami”, but I can say it is a “reproduction”. In any case, his technique becomes the level of Meister. For example, in the plain and rhythmical style of writing, expressions compare the real and the unreal, go and back between them. There are many descriptions that the opposing concepts that are turned over, are made Aufheben, or are suddenly separated. This assemble of techniques forms the plain also difficult story and can “tell phenomenons are can’t be expressed by words”.

I would like to say it is "the harvest (or fruit)" neither "culmination" nor “reproduction”. Many frequently appeared motives and themes are in this novel, in other words, I can say they have already existed in the original work The City and Its Uncertain Walls in 1980.

(…)

Sinopsis și recenzie | Orașul și zidurile sale incerte de Haruki Murakami, Shinchosha, 2023

Rezumat Sinopsis

Când aveam 17 ani, am dat peste o fată de 16 ani și am intrat în corespondență. Mă întâlneam cu ea o dată sau de două ori pe lună și vorbeam despre Orașul din care trăia adevărata ei substanță. Am intrat în Orașul din lumea ei de vis…

În Orașul care este închis de zidul înalt și foarte puternic, treaba mea era doar să fac citire de vise. Mergeam la bibliotecă, la care lucra spiritul fetei, și citeam zilnic trei vise vechi. Venise iarna, iar umbra mea mi-a cerut să plec din Oraș în decurs de o săptămână…

După ce m-am întors din Oraș, pe când aveam vreo 40 de ani, mi-am dat demisia pentru a mă gândi la meserie. Și am obținut un post de bibliotecar-șef al Bibliotecii Orașului Z, într-un oraș rural din munții Tohoku. Dar slujba este neobișnuită, ireală și singuratică, precum cea de cititor de vise. Apoi am aflat că fostul bibliotecar-șef Koyasu a trăit în oraș și că era o fantomă. Și am ajuns să cunosc un băiat misterios de 16 ani care mergea zilnic la bibliotecă, M care numai să citească atâtea cărți acolo, și le memorase complet. După un timp, băiatul a desenat o hartă a orașului și mi-a adus-o, și mi-a spus că vrea să…

Recenzie de carte

Al 14-lea roman al lui Haruki Murakami publicat la 10 aprilie 2023 în Japonia. Titlul este același cu cel al romanului său “Orașul și zidurile sale nesigure” care a apărut în 1980 într-o revistă japoneză “Bungakukai”. Dar el l-a respins, iar o parte (sau mai multe) din motivul și povestea romanului respins au fost adoptate în “Sfârșitul lumii” din “Hard-Boiled Wonderland and the End of the World”. Un nou roman pentru prima dată în șase ani din care a publicat, din “Killing Commendatore” (2016).

Roman lung de trei capitole, de 661 de pagini, este format din 70 de secțiuni scurte.

Același roman intitulat roman mediu de anvergură medie de 150 de manuscrise, publicat în 1980. Atunci Murakami l-a respins, romanul era neterminat și nu era matur. Așa că a scris una dintre capodoperele sale Hard-boiled Wonderland and the End of the World, care se bazează pe romanul respins. Dar el a decis să-l ajute și să-l rescrie pe cel recent și a început să scrie acest roman de la începutul anului 2020, chiar înainte ca pandemia Covid-19 să înceapă să se răspândească în întreaga lume.

Din cauza pandemiei de Covid-19, s-a închis în casă și nu a putut scrie decât timp de aproximativ 3 ani. Murakami a scris în postfață, situația pandemiei Covid-19 a afectat sau nu povestea, Murakami nu știe, nu poate ști. Dar ar exista un fel de semnificație sau ceva de genul ăsta.

Pe acest roman, există 4 poloiști. A este adolescența cu fata în această lume reală și au vorbit despre Orașul în care spune că a trăit. (capitolul 1) B este timpul petrecut în Oraș. Datoria naratorului este doar cititul viselor în biblioteca Orașului. El citește aproape zilnic trei vise vechi. (capitolul 1) C este anii de vârstă mijlocie după ce se întoarce din Oraș. Naratorul a lucrat ca bibliotecar șef al Bibliotecii Orașului Z. Și i-a întâlnit și i-a văzut pe bibliotecarul șef, Tatsuya Koyasu, pe bibliotecarul Soeda și pe misteriosul băiat de 16 ani, M. (capitolul 2) D este conținutul capitolului 3…

Povestea despre Orașul și citirea viselor din capitolul 1 este aproape aceeași cu cea din “Sfârșitul lumii”. Iar Murakami a scris capitolul 1 este rescrierea romanului cu același titlu, de talie medie, publicat în 1980.

Există multe elemente și motive unice ale lui Murakmai, cum ar fi stilul fragmentelor, povestea cu două lumi, lumea alterată, separarea dintre minte și corp, cărți, lectură, bibliotecă, vis, singurătate, dragoste ciudată și ciudată, dar dulce, cu o fată, gătit, plimbări lungi, cafea (și ceai), modă, fantome (sau a fi ca o fantomă), pierderea unor persoane sau obiecte și experiențe ciudate.

Acest roman este o combinație între poveștile de dragoste ciudate ale lui Murakami (de exemplu Norwegian Wood și Sputnik Sweetheart) și povestirile sale unice de aventuri urbane (Wild Sheep Chase, The Wind-bird Chronicle, 1Q84 și Killing Commendatore). Acesta se bazează pe romanul cu același titlu de talie medie publicat în 1980, apoi a fost respins și Sfârșitul lumii de Hard-boiled Wonderland and the End of the World. (De asemenea, acest roman este versiunea alterată a Hard-boiled Wonderland and the End of the World, a scris Murakami). Și acolo multe elemente și episoade seamănă cu Hear the Wind Sing, Norwegian Wood, Sputnik Sweetheart, Killing Commendatore și Kafka on the Shore. Cred că trebuie să fie un mare fruct și una dintre consecințele carierei sale de scriitor.

De asemenea, o altă caracteristică a acestui roman este tema tratează lectura, biblioteca, cărțile, scrisul, povestea și semnificațiile lor. Acest roman este o poveste despre a citi, a trata, a face față și a crea o poveste sau povești. Prima slujbă a naratorului a fost cea de agent de carte, iar cea de-a doua cea de bibliotecar șef al unei mici biblioteci, în Oraș datoria lui era să citească vise vechi. Orașul este creat de povestea făcută de fată, iar oamenii nu au umbră. Iar Biblioteca Orașului Z este locul de vis al domnului Koyasu care iubea cărțile și își dorise să fie romancier. Și acolo era un loc ideal de lectură pentru narator și M. Și povestea se dezvoltă despre biblioteci, cărți și povești. O poveste este ideea și lumea sau microcosmosul fiecăruia dintre oameni, de asemenea, povestea este lumea, universul sau națiunea. O mare întrebare și o temă principală a acestui roman este legătura și sensul dintre ele.

Citirea unei cărți sau a unei povești este un mod de tratament mental și de păstrare a sănătății mintale, o metodă de a trăi în lume și de a comunica cu oamenii pierduți. Acest motiv este același cu cel al lui Kafka pe țărm. Aproape că personajele acestui roman iubeau cărțile și lectura, așa că își doreau să petreacă timpul doar citind. Lectura este modalitatea de a evada din lume, de asemenea este metoda de a rezolva problema acestei lumi reale, însă a te cufunda în lectură sau într-o poveste este un act fericit, dar periculos.

Cred că mesajul lui Murakami din acest roman este “cum abordăm realitatea și poveștile, legăturile dintre ele?”. Aproape toate personajele din acest roman și activitățile și meseriile lor sunt doar foarte practice sau doar foarte ireale. Oamenii care trăiesc trebuie să trăiască într-o poveste sau în povești, inclusiv povești obișnuite, goale sau superficiale făcute de televiziune, cinema, reviste și așa mai departe. Oamenii sunt forțați să urmărească povești obișnuite, cum ar fi: “Trebuie să continui să lucrezi într-o companie mare și stabilă”, “Trebuie să te căsătorești până la vârsta mijlocie” sau “Trebuie să trăiești în această lume reală (și în povestea ei sau în marea narațiune a unei națiuni)”. Unii oameni se închid în poveștile lor onirice sau în propriul microcosmos. Aceasta este, de asemenea, întrebarea și problema pentru Murakami însuși ca romancier. Concluzia și consecința acestui roman este că el a pus capăt sau a închis…

Chestiunile despre pandemia Covid-19 au fost clare, au existat diviziuni între marea narațiune a unei națiuni și realitățile individuale, administratori și practicieni, reguli și practici, studenți și adulți, pacienți și non-pacienți. Așadar, Murakami a menționat pandemia Covid-19 în postfață, iar acest roman trebuie să fie afectat de aceste chestiuni.

Incidentele din Japonia, de exemplu masacrul de la Akihabara din 2008, atacul incendiar de la Kyoto Animation și Studio, asasinarea lui Shinzo Abe, ar trebui să fie cauzate de problematica poveștii. Au existat multe cauze ale multor lucruri complexe, dar problema poveștii este una uriașă. Cred că acești criminali nu pot face față poveștilor lor, poveștile pe care le-au urmat, pe care au fost forțați să le urmeze sau pe care vor să le creadă. Iar conexiunile dintre realitate cu o poveste sau povești sunt greșite, așa că fiecare a comis o crimă. Nu pot face față corect unei povești făcute de ei înșiși sau de alții, iar motivele pentru care au comis crima sunt ireale, triviale și inconsistente.

Zidul Orașului ar trebui să fie o carapace a minților colective ale oamenilor. Iar oamenii din Oraș nu au o coajă a minții, ci nu au existat nici curgerea și progresia timpului și nici îndatoriri și responsabilități sociale complexe. Ei făceau doar simple îndatoriri proprii. Arătau ca niște rezidenți în Rai, dar și ca niște prizonieri. Cu toate acestea, o viață într-o închisoare ar putea fi cel mai grozav, regulat, stabil, curat și fericit mod de viață de pe Pământ… ?

Acest roman este unul dintre cele mai preferate romane ale lui Murakami, egal cu Urmărirea oilor sălbatice, Țara minunilor și sfârșitul lumii, Dans, dans, dans, dans și rolul lui Kafka Tamura din Kafka pe țărm. Am citit un mare roman proaspăt apărut, pentru prima dată după mult timp. Este o capodoperă a secolului 21 și filozofic fantastic mare narațiune deține bunul simț, sensul vieții, dragostea și compasiunea ei și un adevăr, pe care am vrut să-l citesc. Sunt există Murakami e plin de dragoste pentru bibliotecă, cărți, lectură, scris, povestiri și literatură.

Prin acest roman Murakami reușește splendid să creeze și să înființeze locul și lumea sa ideală, sau două utopii eterne ca și raiul. Atât de dulci, prețioase și pure… Dar naratorul…